Pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru este supus unor modificări lesne de înțeles. La fel cum mușchii noștri nu mai sunt la fel de puternici, articulațiile la fel de mobile și rezistența la fel de îndelungată, creierul „obosește” și el odată cu vârsta. O analogie care se referă la funcționarea creierului e aceea cu un calculator care are parte de programe din ce în ce mai performante, ceea ce-l face să funcționeze din ce în ce mai lent și, uneori, chiar să se blocheze.
Există manifestări asociate vârstei care sunt perfect normale, cum ar fi pierderea temporară a cheilor sau incapacitatea de a reține numele unei persoane întâlnite recent. Pe de altă parte, aceeași persoană poate să se descurce excelent în chestiuni care necesită memoria de lungă durată, care au caracter repetitiv sau care necesită cunoștințe dobândite cu mult timp în urmă.
Majoritatea formelor de demență sunt asociate cu maladia Alzheimer și ele pot fi recunoscute după următoarele simptome:
- pierderi de memorie precum uitarea unor evenimente, repetițiile sau nevoia de a nota pe hârtie;
- incapacitatea de a mai efectua acțiuni de rutină precum plata facturilor sau gătirea unei rețete;
- greutăți în general cu activitățile zilnice;
- confuzia cu privire la spațiu și timp;
- incapacitatea de a înțelege imagini și de a relaționa cu spațiul înconjurător;
- dificultăți conversaționale, de vorbire și de scriere;
- pierderea lucrurilor și incapacitatea de a reface un traseu;
- retragerea din societate;
- schimbări dese de dispoziție.
Atunci când apar aceste simptome, tulburarea este de obicei la început iar evoluția ei poate fi încetinită sau chiar eliminată (atunci când este determinată de cauze reversibile) prin metode simple, la îndemâna tuturor, cum ar fi:
- corectarea unor deficiențe sau unor dezechilibre cu impact negativ asupra funcționării sistemului nervos;
- menținerea tensiunii arteriale în limite normale;
- activitatea fizică;
- o greutate corporală normală;
- somn îndestulător și de calitate;
- implicare în viața de zi cu zi;
- nivel normal al glicemiei.
Aveți de asemenea în vedere că există alte câteva boli sau carențe care pot da simptome asemănătoare, iar diagnosticul de demență, mai ales în fazele incipiente, nu poate fi pus decât de un medic specialist.
Ce ar trebui să faceți însă dacă sesizați asemenea simptome la un apropiat sau la un membru al familiei? Iată câteva sugestii:
- evocați posibilitatea consultării unui specialist;
- găsiți motive pentru a evalua capacitatea potențialului pacient de a se descurca în chestiuni care necesită orientare spațială, aprecierea distanțelor și eventual diminuarea reflexelor de șofer;
- convocați o reuniune de familie.
Îmbătrânirea este un proces natural care, deși nu e la fel de plăcut cu tinerețea și cu perioada activă a vieții, nu e neapărat o etapă neagră a existenței. Ea are țelurile și plăcerile ei, poate de altă natură, dar la fel de ofertante cu cele ale altor perioade. Secretul pentru o bătrânețe liniștită, încununată de o viață de calitate, este acceptarea condiționărilor care apar odată cu trecerea timpului și încrederea în familie și nu în ultimul rând în ajutorul pe care îl poate oferi o echipă multidisciplinară dedicată creșterii calității vieții pacientului.
Mai putem preciza că tratamentul se adresează atât tulburărilor de memorie cât și tulburărilor de comportament care adesea le însoțesc și care în cadrul centrului sunt abordate si prin metode non-medicamentoase a căror raport beneficiu-risc este superior celui asociat tratamentului clasic.
